Feeds:
Posts
Comments

Stau și mă întreb: oare care este cea mai mare durere care poate exista? Oamenii se refac destul de repede după o boală fizică sau după ce suferă o pierdere financiară. Pentru dureri fizice avem medicamente, pentru bani muncim și facem alții. Dar când este vorba de inimă, de suflet? Când ești rănit în inimă eşti terminat… Dacă cel mai important om din viaţa ta îţi întoarce spatele, dacă persoana pe care o iubeşti te respinge, dacă cel căruia i-ai împărtăşit cele mai adânci taine ale sufletului te trădează… te simţi devastat; ești gol şi singur. Nu cred că vrei să treci prin așa ceva…

Dar… oare ai vrea ca persoana pe care o iubești să pățească asta? Sunt convins că ai răspuns deja cu un „Nu!” hotărât și răspicat. Nimeni nu dorește așa ceva pentru persoana iubită. Dar vreau să te conștientizez de faptul că te-ai putea totuși afla în pericolul acesta. Și doresc să te ajut să-l eviți spunându-ți ce să Nu faci „din dragoste”.

E foartă frumoasă perioada așa-zisă de cucerire. Acel timp de început. Când un băiat vede o fată și nu o mai poate uita… Când o fată vede un băiat și el se potrivește perfect cu prințul din visurile ei… Apoi acele gesturi mici, cuvinte jucăușe, complimente deosebite… toate menite să-i dea un semnal celuilalt: „hei, te plac!”. Odată cu frumusețea momentului apare însă și pericolul…

Îndrăgostit fiind, se poate să uiți că nu cunoști suficient de bine fata sau băiatul respectiv și te implici serios în relație. Îi promiți partenerului marea și sarea și luna de pe cer! Îl faci să viseze cu ochii deschiși la viitorul roz bonbon pe care-l veți avea împreună… Voi Doi! Se pun în joc sentimente, energie, timp, resurse… Totul pentru iubire! Graba aceasta însă duce deseori la despărțiri urâte. Ajungi să cunoști cu adevărat persoana și să nu-ți mai placă. Nu degeaba se spune că dragostea e oarbă.

Și cum să-i spui acum că dragostea de care vorbeai adineaori… nu era chiar dragoste? E prea târziu acum să te retragi fără să provoci în viața celuilalt sentimentele de care vorbeam mai sus. Sfatul meu este să păstrezi mereu echilibrul între rațiune și sentiment. Da, e frumos să iubești! Dar așa cum spune și înțeleptul Solomon: toate lucrurile sunt frumoase la vremea lor. Ai răbdare să vă cunoașteți mai bine. Așteaptă să fii sigur pe ceea ce simți. Asigură-te că nu vei răni persoana pe care o iubești!

Concluzia mea cititorule: nu te grăbi niciodată „din dragoste”!

Autor: Neluţu Mureşan

Fotograf: Julia Ilaş

 “Oficial ne-am cunoscut in toamna lui 2008, dar inca din primavara-vara anului 2008, EL ma zarea prin statia din apropierea strazii noastre. Nici macar nu stiam ca suntem vecini, si daca ieseam pe balcon foarte usor am fi putut sa ne vedem, dar nu s-a nimerit vreodata. El ma zarea prin statie, ma admira si parca ii eram familiara. Putin mai tarziu, m-a vazut in Timisoara, la festivalul sperantei, unde, culmea s-a nimerit sa stau chiar cu un rand mai jos de el (pe un stadion imens), si cand am ajuns cu surorile acolo, prietenii lui i-au facut semn: “uite-o pe vecina noastra”, la care El a spus: “hey, ce mai faci? aici e locul tau,langa mine” – era un loc liber langa el, dar el nu vorbea in asa fel sa-l aud (din pacate, dar oricum l-as fi crezut nebun daca imi zicea personal) :))))
Personal, l-am cunoscut la un concert Decean in Deva, spre finalul lui septembrie, apoi a mai urmat un concert Decean la Timisoara dupa o saptamana si jumatate, unde am fost prezenta pt ca fusesem la o nunta cu cateva zile inainte. Din nou ne-am vazut, ne-am salutat, am povestit asa cum fac cu majoritatea prietenilor mei, chiar daca nu ne cunosteam, dar il simteam apropiat. Dupa scurt timp incepuse scoala, toti studentii din nou la Cluj, dar EL tocmai in vara aceea s-a mutat si nu mai eram vecini. Amandoi simteam la fel de fiecare data cand ieseam in oras: speram sa ne vedem, sa ne zarim, si tresaream la fiecare om ce semana cu el/ea. (asta mai tarziu ne-am marturisit unul altuia, bineinteles EL a inceput sa-mi spuna ca ii bate inima continuu crezand ca urmeaza sa ma vada, sa ne intersectam drumurile). In sfarsit a venit timpul pt prima Conferinta Torent, conferinta ce mi-a facut invitatia catre Casa Tamplarului. Aveam o dorinta imensa de a ajunge acolo inca dinaintea conferintei, dar imi era rusine, sau credeam ca EL va crede ca merg acolo sa-l vad pe el. Mi-am propus chiar din ziua conferintei ca duminica urmatoare merg acolo la biserica, impreuna cu o prietena. Prima intalnire cu EL insa a avut loc dinainte de mersul la biserica, marti, chiar dupa conferinta s-a nimerit sa fie  liber, iar eu imi faceam “ritualul”, ma plimbam. El a realizat ca daca nu hotaram noi sa ne intalnim, niciodata nu ne vom intalni din senin, pe strada, doar din dorinta noastra puternica de a ne zari macar o secunda, asa ca s-a oferit sa-mi tina companie. Nu pot uita ziua noastra speciala, zi in care am stat 6 ore impreuna si nu vroiam ca seara sa se termine. L-am invitat joi seara la tineret, in alta biserica la care obisnuiam sa merg. Incepeam sa-l vad asa special, si inima-mi batea asa puternic cand il aveam langa mine. Colega mea de apartament a fost innebunita de cat de mult a auzit: “ce scump e!”
Am inceput sa merg acolo la biserica, prietenii lui au devenit prietenii mei. Il vedeam cum se comporta in public, cum se comporta cu toti din jurul lui si-ncepeam sa-l apreciez si sa-mi placa tot mai mult. M-am rugat mult, si ziceam ca daca voi auzi vreodata ca merg la biserica aceea doar pt el, atunci voi pleca de acolo, dar daca Domnul ma vrea in biserica asta, atunci va face orice si nu vor ajunge la urechile mele vorbele negative. Si asa a fost, Domnul m-a vrut acolo!
Nu dupa mult timp toata lumea a inceput sa observe ca e ceva intre noi, sau cel putin ne placem. Dumnezeu mi-a dat si o ocazie buna in care sa o cunosc bine pe una din surorile lui, si sa ne imprietenim. EL deja vorbise cu parintii lui, le-a povestit despre “o fata speciala”. Ne-am rugat impreuna, de fapt, am inceput in fiecare zi sa ne rugam impreuna. Aveam ora noastra, lasam totul deoparte si ne rugam pt noi, pt relatia noastra. Am primit multe semne, multa pace si confirmare de la Dumnezeu ca noi doi avem un destin impreuna. I-am cunoscut si parintii, mai neoficial, dar erau asa de scumpi. Eu nu stiam ca stiu despre mine, dar am fost atat de fericita sa-l vad pe EL ca vrea sa-i cunosc parintii.
In ianuarie 2009 am hotarat sa facem relatia asta oficiala, el cerandu-mi prietenia intr-un mod asa special si emotionant: “Vrei sa fii prietena mea ca mai apoi sa-mi fii sotie?” – wow, ma cere deja de sotie? dar da, stiam deja ce vreau si m-am bucurat sa-l cunosc bine in lunile ce-au trecut. Stiam ca relatia asta duce la casatorie pt ca cresteam tot mai mult, si ne iubeam tot mai mult. Avandu-l pe Dumnezeu in relatie nici ca ar fi putut sa fie diferit.
El isi termina si ultimul an, din 5, de facultate si speram la un job pt el sa ne putem “lua” curand. Eh, planurile Lui nu sunt intotdeauna cum credem noi. Dupa ce a absolvit, a durat inca un an pana sa isi gaseasca de lucru, an in care am investit in relatie, si da, am fost fericiti chiar daca stiam ca nunta se amana mai mult (inca un an dupa ce a avut un job), dar n-am disperat, ci am stiut ca Dumnezeu are un timp pregatit pt fiecare, iar noi aveam de gand sa asteptam si sa facem voia Lui, chiar daca am fi putut sa ne casatorim. Stiu ca Dumnezeu ne-a ferit de multe in timpul acesta, si faptul ca am asteptat ne-a adus binecuvantarea. Acum suntem cei mai fericiti si simtim cum Dumnezeu are mana Lui intinsa peste noi, si chiar daca acum trecem din nou printr-o incercare cu privire la job, dupa doar cateva luni de la nunta, Dumnezeu are modalitatile lui extraordinare prin care ne arata cat de mult ne iubeste si ca ne poarta de grija. “

Aceasta este încă o poveste de dragoste, a unor tineri care au preferat să rămână anonimi, dar care sunt convinsă că v-a impresionat cu povestea lor de dragoste şi cu încrederea lor în Dumnezeu. Să aştepţi până vine dragostea, să nu o stârneşti este lucru mare. Ei au reuşit şi mai mult de atât, sunt frumoşi, tineri şi credincioşi. Un cuplu care este extraordinar de frumos, când îi vezi întorci privirea după ei şi de la care avem ce învăţa.    Prin urmare, merită să aştepţi ca El să-ţi scrie povestea de dragoste!

Fotografii preluate de pe http://www.deviantart.com.

P.S. În aceste fotografii nu se află protagoniştii poveşti

     “Poate că nu am înţeles ce e iubirea, poate că este ceva în neregulă cu mine sau poate că nu mă vrea nimeni” spun sute de tineri cu privirea în jos şi lăsându-şi greutatea de pe o parte pe alta. “Nu înţeleg de ce toţi au o relaţie şi eu nu” mai adaugă un băiat cu părul ciufulit şi ochii mari.

       Şi uite aşa, merge pe stradă trist, cu mâinile în buzunar şi priveşte cu coada ochiului spre cuplul care trece pe lângă el. “Lasă, lasă, vă despărţiţi voi cândva” gândeşte înciudat tânărul. Are un gol în inimă pe care nu poate să-l umple. Şi a încercat aproape orice. Are zeci de prieteni, iese în oraş aproape în fiecare seară şi şi-a ocupat timpul cât de mult a putut. Dar parcă în zadar. Parcă încă strigă în urechile lui acel sinistru: eşti singur, singur de tot. Şi este pus în faţa unei situaţii complexă. Are de ales între două lucruri. Să aştepte sau să fie cu o fată, oricare, chiar dacă nu o iubeşte. Doar pentru a nu mai fi singur.

  Să analizăm situaţia în care ar alege să fie cu o fată, doar pentru a nu mai fi singur. Ar avea o relaţie la început pasională pentru că atracţia fizică există. Există acea chimie dintre ei doi care-i îndeamnă spre apropiere intimă fizică. Şi asta nu ştiu cât poate dura. O lună, două, poate chiar un an. În cele mai fericite cazuri, dar foarte rare, se îndrăgostesc şi rămân împreună pentru tot restul vieţii. Numai că în general, lucruri nu sunt atât de roz. Tânărul nostru, ajunge după o perioadă să se certe zilnic cu fata respectivă, să nu mai vadă nimic frumos în ea şi să nu mai fie atras de ea. Şi atunci se produce despărţirea. Mai apoi, pentru a umple DIN NOU, golul din inima lui, care de această dată e ŞI MAI MARE, începe o nouă relaţie. Şi de această dată, mult mai repede şi fără ca nici măcar să ştie prea multe despre fata respectivă. Peste ani, ajunge căsătorit, îşi compară soţia cu toate fostele iubite, este nemulţumit de viaţa şi situaţia actuală şi este posibil ca încă să mai simtă acel gol din inimă. A început prin a avea o relaţie doar pentru a nu mai fi singur. Cum a sfârşit? Simţindu-se singur.

Să luăm în calcul şi situaţia în care tânărul ar aştepta să se îndrăgostească. Da, poate că la început ar fi ridicularizat de prietenii acestuia pentru că încă nu are o prietenă, că nu e în rând cu lumea, că nu e la modă. Dar în scurt timp, aceste lucruri vor înceta. Va începe să se obişnuiască şi cu întrebarea “Dar tu de ce nu ai o prietenă?” şi va folosi timpul pe care-l are la dispoziţie spre a se dezvolta personal. spiritual şi profesional. Într-un final, se va îndrăgosti şi va avea o relaţie fericită. Nu va fi ceva premeditar, nu va fi prea tânăr pentru a avea o relaţie serioasă şi nici nu va avea numeroase cicatrici şi aşteptări din relaţiile anterioare.

Cine are de câştigat? Primul tânăr sau al doilea?

Imagine preluată de pe: http://www.deviantart.com

Articol scris de Alina Ilioi

Dragul meu, ştii că te aştept
… şi visez să te-ntâlnesc sub privirea ochilor Lui.
Aştept prima noastră întâlnire,când privirile vor rosti cuvinte fără sunete…

Dragul meu, ştii că înalţ rugăciuni pentru tine,
şi aproape zilnic gândurile mele i-au forma unor mâini ridicate spre Cer.
Intre noi, secretul adevăratei poveşti, este El…
Iubirea Lui se va reflecta în ochii mei,în ochii tăi, pentru totdeauna indiferent de anotimp.

Pentru că te aştept
Te port în rugăciuni…
Cu speranţa că şi tu, acum, acolo unde eşti, aştepţi minunea Lui.
Cu credincioşie!

Dragul meu,
ştii că totul pentru mine înseamnă “noi”
şi pentru tine ştiu că e la fel.
Aşa va fi pentru totdeauna.
Vom fi ai noştrii şi împreună ai Lui
şi nimic nu ne va despărţi,
nici chiar moartea
Pentru că-n cine trăieşte Isus, Fiul, nu mai cunoaşte întunericul.
Deci vom trăi aici şi dincolo de timp, împreună, pentru totdeauna.

Până se va întâmpla minunea să te-ntâlnesc,
aştept în credincioşie…
ştiu că şi tu vei aştepta la fel.

Orice om este plin de greşeli,
aşa că nici tu , nici eu nu suntem perfecţi,
dar există iertare la El şi o a doua şansă
atunci cum nu aş putea şi eu să nu iert?
Te aştept cu credincioşie,
Dragul meu,
ştiind că şi tu vei face la fel.

Toate rugăciunile pentru noi, poartă ecoul speranţei,
că într-o zi… sau poate într-o seară, te voi întâlni…
şi atunci va fi pentru totdeauna, sub privirea Ochilor Lui…
Noi doi, iar secretul nostru va fi însuşi Isus,
iar dragostea se va transforma în povestea Iubirii Lui, pentru generaţia tristă în care repiră fiinţele noastre, desenând un zâmbet real de la un capăt la celălalt de Pământ.

 

Articol scris de Ligia Trîncă

Te-ai întrebat vreodată ce este DRAGOSTEA? Sau ce înseamna să spui ” TE IUBESC”? Mulţi oameni cântă despre dragoste dar nu ştiu şi nu au trăit-o niciodată….Dar atunci de ce este aşa de importantă DRAGOSTEA??De ce doi oameni se îndrăgostesc ? Ce înseamnă a te îndrăgosti? Câtă greutate emoţională pot avea aceste cuvinte, pe care noi le rostim cu atâta uşurinţă…Am început să spunem că se pot iubi şi doi bărbaţi între ei ( ştiti şi voi la ce ma refer). Am diminuat atât de mult sacralitatea acestui cuvânt. Cine suntem noi să ne permitem să facem astfel de lucruri? Generaţiile rând pe rând se duc şi mergem din rău în mai rău..Copii de 13-14 ani se plimbă prin parc de mână, se sărută şi cică sunt “iubiţi”, iar ei spun unul către altul “te iubesc” fără ca măcar sa ştie ce implică aceste cuvinte. Toţi credem că ştim ce înseamnă să iubeşti, păcat că doar credem şi nu suntem capabili să dăm o definiţie. Dacă îi întrebi pe oameni ce este DRAGOSTEA…hm….vei avea surprize pentru că unii oameni atunci când aud aceste cuvinte se gândesc doar la pasiune, la plăcerea fizică, dar haideţi să privim dincolo de acestea. De la început a existat DRAGOSTEA, dinaintea primului fir de iarbă, înaintea primului nor, înaintea primului fluturaş, înainte ca lumea întreagă să existe DRAGOSTEA a dăinuit.Deoarece Dumnezeu este DRAGOSTE! El a creat totul, El ne-a creat pe noi cu atâta graţie şi splendoare. El a creat porumbeii, tot El a facut şi cele mai frumoase peisaje de pe pământ, a pictat curcubeul şi a dat strălucire Soarelui. El a zâmbit atunci când tu erai mică şi visai să fii prinţesă…mai târziu a început să fie mai atent când ai ajuns la perioada adolescenţei şi te-ai îndrăgostit pentru prima dată….Iar apoi atunci când ai crescut şi au venit băieţii la peţit EL, te-a ajutat să faci cea mai frumoasă şi bună alegere din viaţa ta.El ştie cel mai bine ce înseamnă să iubeşti. Să dai tot ceea ce ai mai bun pentru persoana pe care o iubeşti, să fii gata să laşi totul. El L-a dat pe singurul Său fiu ,Isus să moară pe cruce la Golgota pentru tine. Iar tu??! continui să îi întorci spatele. DE CE? Alături de El o să găseşti adevăratul sens al cuvantului DRAGOSTE şi FERICIRE. Te asigur NU VEI REGRETA NICIODATĂ!El are o mulţime de binecuvantări pregătite pentru tine. Tu trebuie doar să Îi deschizi inima şi să…. ÎL IUBEŞTI.

Atunci vei afla reţeta FERICIRII!!!!

 

Articol scris de Paula Dan

Dragostea?

Cred că Dragostea e acea fărâmă ce o scapi undeva, şi fără să ştii sau să îţi dai seama, se hrănesc cerşetorii şi feţele triste… aşa, din puţinul tău uitat.

Dragostea  e colţul acela de cameră ascuns de ochii tăi şi prafuit, pe care razele soarelui totuşi îl mângâie…

Dragostea e liniştea pe care o-ntâlneşti în mijlocul furtunilor, când singurul lucru ce crezi că-ţi mai ramane, este să aştepţi să te scufunzi…

Dragostea te ţine la suprafaţă…

Dragostea este răspunsul tuturor întrebărilor… chiar şi a celor care încă nu s-au pus…

 

Dragostea pare ceva de neatins… în schimb, dacă am avea ochii suficient de deschişi, ne-ar prinde de mână şi am străbate aşa bulevarde, oraşe, ţări… continenente… galaxii…

Dragostea este părticica de putere care ne lipseşte când cel mai mult o aşteptăm, şi forţa care ne-ntâlneşte când cel mai mult avem nevoie…

Dragostea ajunge mereu la noi, la timpul potrivit…

nu are ceasul înaintat… nici în urmă pus…

Dragostea ne completează atunci când locul ei a fost suficient de şlefuit şi modelat, încât să intre perfect în planul şi viaţa noastră… fără goluri… sau înghesuieli…

 

Dragostea ne aduce Cerul mai aproape…

Dragostea ne face mai melancolici… mai poeţi… mai reali… mai oameni…

 

Eu am întâlnit-o nu de mult… şi acum, privind în urmă… mă bucur de felul ei discret de-a pătrunde în viaţa mea…

Dacă izbucnea aşa cum ceream de atâtea ori în rugăciuni… mă găsea cu mâinile pline de mine şi cu ochii pe jumătate închişi.

 

Cu paşi mărunţi dar siguri… îmi deschide inima spre lumi necunoscute… şi totuşi atât de dragi…

Dragostea…  cât timp am aşteptat-o, m-a învăţat că “ orice lucru îşi are vremea lui… “

-Eclasiastul 3:1-

 

 

Articol scris de Ligia Trîncă

Când privesc în jurul meu şi văd cupluri şi cupluri, tot ce aş vrea este să am şi eu pe cine să ţin de mână. Să am pe cine să iubesc şi cui să-i spun că îmi e cel mai drag. În acele momente, un sentiment puternic precum melancolia îmi inundă trupul şi întreaga fiinţă şi tânjesc după acea iubire. Fiecare fibră strigă după acel ceva. Imaginaţia începe să zboare şi inima să ceară. Vreau să iubesc. De multe ori mi-am pus întrebarea: ”De ce să aştept?”. De ce să nu încerc pur şi simplu o relaţie cu acel băiat care mă place? Poate, poate, cine ştie…ceva o ieşi. De ce să aştept atât şi poate nici măcar nu se merită aşteptarea?
În primul rând pentru că niciodată nu vei fi cu adevărat fericit decât când vei avea lângă tine dragostea adevărată. Poţi să ai sute şi sute de relaţii amăgitoare, relaţii de umplutură sau relaţii care ţi se par ţie a fi bune. Niciodată nu te vei simţi împlinit. Vei ajunge la final să ai inima frântă, relaţia destrămată şi încrederea zdrobită.
În al doilea rând pentru că şi tu ţi-ai dori ca să fii aştept. Îţi doreşti ca undeva, cineva, să se gândească la tine şi să nu-şi risipească sentimentele şi dorinţele în altă parte. Ai vrea să ai totul nu? Ai vrea să ai întreaga inimă a persoanei iubite, ai vrea să o ai doar tu şi numai tu. Dacă îţi doreşti să fii aşteptat, de ce să nu aştepţi?
În al treilea rând, aşteptarea până la urma urmei, uneori este benefică. Poţi să te axezi mai mult pe tine, pe caracterul tău, pe viitorul tău şi pe ceea ce vrei să fii. Dacă ieşi dintr-o relaţie şi intri în alta, cum ai vrea să mai ştii cine eşti? Cum ai vrea să ai un viitor strălucit, dacă tot ce te preocupă este cu cine vei avea următoarea relaţie?
În al patrulea rând, pentru că sentimentele nu sunt corzi pe care le întinzi cum vrei tu. Nu poţi ca într-o zi să iubeşti cu ardoare, ca în următoarea zi să iubeşti pe altcineva cu aceeaşi ardoare. Pe cine crezi atât de prost încât să înghită o asemenea minciună?
În concluzie, de ce să aştept? Pentru că dacă aştept ştiu că aştept după acele sentimente reale şi nu după amăgiri ieftine. Pentru că dacă aştept, am respect faţă de mine şi faţă de persoana iubită. Pentru că şi Dumnezeu vrea ca eu să aştept. Ai înţeles acum de ce e bine să aştepţi?

Articol scris de Alina Ilioi

Imagine preluată de pe: http://www.deviantart.com

Cunosc o poveste de dragoste… o poveste care a început cândva şi nu se va termina niciodată. O poveste în care puţini au crezut.
Totul a început acum…20 de ani. O fată frumoasă, păr negru şi ochii mari ca de măslină, privea ţintă către tânărul din faţa ei. Ea, avea 16 ani. El, avea 24 de ani. Ea, vorbea doar română. El, vorbea doar engleză şi germană. Dar le-a ajuns să se privească adânc în ochi. El era din Austria şi a fost venit în oraşul ei împreună cu alţi câţiva tineri. Ea l-a văzut timp de o zi. Şi atât. Nu au prea vorbit nimic. Doar câteva cuvinte pe care le-a tradus sora ei. Dar tot ce făceau era să se uite adânc unul în ochii celuilalt. Ei îi plăcea enorm de mult de el. Gândea că are un zâmbet superb, ochi adorabili şi păr frumos. Dar credea că e prea mica şi neînsemnată pentru el. Lui îi plăcea de ea. Îi plăcea zâmbetul ei, ochii ei şi timiditatea ei. Dar….nu i-a spus-o. Când a ajuns timpul să plece, au făcut schimb de adrese. După câteva săptămâni după ce a plecat, el i-a trimis ei o scrisoare şi o fotografie. Ea… i-a scris înapoi şi nu a mai primit răspuns… Atunci, cu ochii în lacrimi şi cu inima frântă, a urcat repede în pod, a deschis un cufăr vechi şi a pus acolo scrisoarea de la el. S-a rugat preţ de câteva momente şi…a plecat închizând uşa după ea.
Timpul a trecut. Periodic, îşi mai amintea de el… zilele, lunile, anii…treceau cu viteză. Ea nu se putea îndrăgosti de nici un băiat. Simţea că nici unul nu e pentru ea. Toţi o judecau. Avea deja 35 de ani. Ei nu îi păsa. Tot ce dorea era să fie fericită. Într-o zi… s-a aşezat în faţa laptopului şi…nu ştiu ce i-a venit dar cu mâinile tremurânde a intrat pe facebook şi…a tastat numele lui. L-a găsit. Acum se gândea că va vedea poze cu soţia lui, cu micuţii lui copii. Dar… surpriza! Pozele înfăţişau acelaşi om de acum 20 de ani, puţin mai trecut de floarea vârstei şi mai maturizat. Dar singur. Atunci s-a hotărât să-i scrie un mesaj. Peste câteva zile, i-a răspuns înapoi. I-a zis că niciodată nu ar putea uita o fată cu un zâmbet ca al ei! Era necăsătorit, de fapt…nu a fost căsătorit niciodată. Nu a simţit niciodată că fata cealaltă e sufletul pereche. Acum ea ştia engleză. Se puteau înţelege perfect.
Peste un an, altă surpriză dragii mei. S-au logodit!! Amândoi sunt enorm de frumoşi!! ENORM, ENORM. Nu au renunţat la visul lor, au îndrăznit să lupte pentru el şi au înţeles că toate vin la timpul lor. Chiar dacă uneori Dumnezeu vrea să ajungem la îndelunga răbdare. Sau chiar….răbdarea sfinţilor. Sâmbăta trecută au avut nunta. Au fost superbi. De vis! Cu ochii în lacrimi mi-au dat speranţă în inima. Mie şi vouă. Ei doi…ne-au învăţat că se merită să aştepţi dragostea adevărată. Indiferent cât de mult timp. Pentru că atunci…după o aşteptare atât de lungă….urmează o viaţă de neimaginat!

În fotografie se află personajele principale din această poveste de dragoste: Melania şi Helmut!

Oare merită să lupţi pentru persoana iubită? Merită să aştepţi luni, ani după cineva? Chiar merită să ierţi totul doar pentru că ţii mai mult decât credeai la o persoană?
Atunci când iubeşti nu ţii cont de piedici, de defecte şi de lucrurile rele. Dar oare aşa să fie? Câţi oameni mai luptă în ziua de azi pentru iubirea adevărată? Câţi mai îndrăznesc să se ridice şi să spună :”Eu lupt pentru ceva. Lupt pentru iubire. Lupt pentru ceea ce cred!” E mai simplu ca atunci când nu merge cu o persoană, să încerci cu alta…şi tot aşa. Dar unde e învingerea? Unde e lupta? Unde e aventura?
Dacă iubeşti pe cineva, aştepţi şi zece ani după acea persoană. Dacă iubeşti pe cineva eşti în stare să renuţi la eul tău în favoarea celui de lângă tine. Dumnezeu a luptat pentru noi. Ne-a iubit atât de mult încât şi-a dat singurul fiu să moară pentru noi. Ne-a iubit atât de mult încât a aşteptat nu luni sau ani, ci SECOLE ca noi să venim la El. Ca noi să-i răspundem dragostei Lui. Când am primit aşa o dragoste, când am primit aşa o dovadă de iubire…cum aş putea ca acum să nu mă aştept ca şi cel care vrea să-şi petreacă toată viaţa cu mine să nu lupte?
MERITĂ să lupţi! Merită să arăţi cu adevărat că tu crezi în DRAGOSTE ADEVĂRATĂ şi că eşti îndeajuns de curajos să aştepţi până vine ea.

Nu stârniţi, nu treziţi dragostea până nu vine ea.

Articol scris de Alina Ilioi

imagine preluată de pe: http://www.deviantart.com

Tu iubeşti cu jumătăţi de măsură? Pentru că dacă da, exact asta vei primi înapoi! Trebuie să laşi ca fiecare bătaie a inimii tale să fie pentru cel/cea care va veni în viaţa ta, sau pentru cel/cea care a venit. Ca atunci, când se va uita la tine să spună ”Cu adevărat, aceasta este o persoană care ştie să se dăruiască pe sine însuşi!”
Dacă nu eşti pregătit să te lepezi de sine, dacă nu eşti pregătit să laşi deoparte visele şi dorinţele tale, dacă nu eşti pregătit să te oferi cuiva care va avea drept de decizie în dreptul tău…atunci…nu eşti pregătit să iubeşti!
Căci iubind te dăruieşti cu tot ce-ţi aparţine. Cu suflet, trup, inimă, TOT! Cu visele tale, cu dezamăgirile tale, cu sentimentele tale, cu frustările tale, cu darurile tale…cu întreg arsenalul! Tu…tu ce bagaj iei cu tine în relaţia pe care o vei începe în vederea căsătoriei? Şi mai important, eşti tu pregătit să te dăruieşti total? Indiferent de consecinţe, de context sau de lucrurile ce vor urma după?

imagine preluată de pe: http://www.deviantart.com

articol scris de: Alina Ilioi

Cred ca cel mai binecunoscut subiect de discutie, dar si foarte ambiguu printre multe altele, este iubirea. Vorbim despre ea, cantam despre ea, scriem despre ea, dar cei mai multi se plang ca n-o traiesc cu adevarat! Sunt amagiti de relatii trecatoare, de sentimente confuze, de esecuri… raman cu inima goala, trista si cu o singura intrebare chinuitoare “Unde este dragostea adevarata?”. Totusi, daca ii intreb ce e dragostea adevarata, niciunul nu va putea da un raspuns concret… Fiecare iubeste in felul lui, fiecare din noi traieste dragostea intr-un mod unic si o intelege diferit, dar … e ciudat cum dragostea e simtita de toti in acelasi fel! Nici nu ne dam seama cand se instaleaza si ne trezim ca o persoana incepe sa insemne ceva mai mult pentru noi! Apar emotiile care te cuprind cand o vezi, dorinta de a sta in preajma ei tot timpul, visarile la ea cu ochii deschisi, dorinta de a plange cu ea, de a rade cu ea, dorinta de a lua parte la orice din viata ei… sa o vezi fericita pentru ca asta te face fericit/a! Va suna cunoscut, nu? Da, incepeti sa iubiti… Stiti de ce? Deoarece dragostea adevarata se afla in noi, in fiecare din noi… in mine, in tine, in toti! Totul depinde de noi! Ne plangem ca nu gasim persoana potrivita, persoana perfecta, ne plangem ca suntem confuzi, ca nu putem intelege iubirea etc… motive care sunt doar scuze prost intemeiate. De ce? Pentru ca tu esti persoana care trebuie sa puna piciorul in prag, nu restul , tu esti singura persoana care poate lua o hotarare asupra vietii tale! Vrei sa iubesti? Fa-o, dar la momentul potrivit! Asteapta si-ti va veni si tie randul… Vedeti voi, dragostea e ca si un fluture pe care-l tii intre palmele tale… poti sa-l omori strivindu-l intre ele sau poti sa-l eliberezi… Depinde de tine! Poti sa ucizi dragostea ce sta ascunsa in tine… cu fiecare relatie avuta doar “de dragul de a nu fi singur/a”, cu fiecare gest de indiferenta, de neseriozitate, de invidie sau ura, cu fiecare sentiment aruncat in vant devenim din ce in ce mai incapabili sa iubim… si ne plangem, apoi, ca nu gasim dragostea adevarata. Alege sa iubesti tu… fara limite, fara asteptari, fara regrete, dar pe cine trebuie! Pentru ca nu se merita sa-ti irosesti sentimentele pentru persoane nevrednice! Sunt prea pretioase! Ai grija de ele si nu le darui atat de usor. Asteapta pana vei fi sigur/a ca dragostea ta este daruita cui trebuie… si impreuna veti afla dragostea adevarata!

Articol scris de Anca Luta

Am hotărât ca aici să nu scriu prea multe. Să las tinerii din jurul meu să vorbească despre acest lucru şi noi să tragem doar concluziile. De precizat este că i-am luat la nimereală, nu după un tipar anume. Am încercat ca vârsta să fie cât mai variată şi toţi să fie persoane singure, fără iubit/iubită. Unii au rămas surprinşi de întrebare, altora li s-a aprins o luminiţă în ochi şi altora le-a apărut un zâmbet pe buze. În schimb, câtorva le-au revenit sentimentul de melancolie.
Beniamin, 23 ani : ”Dragostea nu stă în cuvinte, în promisiuni, în poezii, etc. Înseamnă jertfă, din cauză că trebuie să se vadă în viaţa ta, cât de mult iubeşti persoana respectivă. Trebuie să ai fapte palpabile, vizibile de toţi. Dragostea începe din adâncul inimii, afecţiune, sentimente. Dragoostea pentru mine e un proces, nu cred în cea de la prima vedere.”
Corneliu, 29 ani : ” Dragostea adevărată e cea care se jertfeşte pe sine. Ea împlică în primul rând respect reciproc, apoi atenţia şi afecţiunea pe care un băiat trebuie să o arate fetei. Să fie atent la detalii. Şi ce e mai important, să se roage împreună, pentru că Dumnezeu lucrează chiar şi în domenii ca acesta şi dă binecuvântare.”
Adina, 15 ani : ” Dragostea adevărată înseamnă să depăşeşti principiile, orgoliul pentru persoana dragă. Crezi în ea cu adevărat doar când o simţi.”
Dorin, 24 ani : ”Deocamdată nu cunosc sentimentul. Cred că este o mare vrăjeală pentru că până acum, cel puţin pentru mine, nu am găsit fata potrivită şi nu o voi găsi. Sunt sigur.”
Luiza, 18 ani : ”Este ceva de nedescris. Mirific.”
Laur, 22 ani : ”Dragostea adevărată e cea în care oferi şi nu aştepţi altceva în schimb.”
Iulia, 16 ani : ”Dragostea adevărată e când faci totul pentru acea persoană.”
Valentina, 20 ani : ” Când afirm că iubesc cu adevărat o persoană, înseamnă că este persoana pe care o iubesc cel mai mult, o respect şi o preţuiesc ca pe un dar ceresc, şi sunt în stare oricând să mă las pe mine pentru ea. Dragostea adevărată este cel mai frumos lucru care ne este lăsat să-l simţim de către Cel care este Dragoste.”
Denisa, 18 ani : ” Dragostea adevărată e ceaa ce căutăm cu toţi ..şi care puţini au ajuns s-o simtă în adâncul ei…s-o preţuiască la valoarea ei. Pentru mine dragostea adevărată înseamnă dăruire totală…îngrijire…preţuire…înţelegere…şi mai presus de toate..înseamnă Dumnezeu şi planul Lui cu referire la noi…dragostea adevăratp e fericirea care El o sădeşte în noi…prin intermediul altei persoane!”
Dragoş, 24 ani : ”Să oferi ceva de preţ fără să aştepţi nimic în schimb!”

În concluzie, majoritatea tinerilor cred în dragoste adevărată. Dar întrebarea care mă frământă… de ce nu o aşteaptă? Dacă ştiu ceea ce înseamnă, dacă ştiu ce sentiment măreţ este ea, cum pot să se mintă acceptând un sentiment mai josnic decât dragostea adevărată? Oare ne-am săturat noi tinerii să aşteptăm acel ceva? În fapt, ce căutăm? Ne-au fost oferite definiţii ale dragostei adevărate superbe, dar… oare aşa este şi viaţa lor? Zilnic suntem frământaţi şi o întrebare ne macină sufletul: ”Ce este şi ce înseamnă dragostea adevărată?”

Articol scris de ALINA ILIOI

Bine, bine…aleg să rămân singur, să aştept dragostea adevărată şi totuşi…ce fac cu singurătatea? Ce să fac cu acele momente în care mă simt singur, în care am nevoie de cineva? Ce să fac atunci când simt că trebuie să îmbrăţişez pe cineva, când vreau ca cineva să fie alături de mine şi ce să fac când vreau să mă simt iubită?
Sunt întrebări care răsar în mintea fiecărui tânăr, fie că este fată sau băiat. Întrebări la care putem găsi un răspun sau… nu putem găsi unul.
În primul rând, nu este bine ca omul să fie singur. Asta şi Dumnezeu a zis-o! În mod sigur ştia foarte bine ce aduce singurătatea cu ea şi că nu vine singură. Ea vine cu prietenii ei: decepţia, tristeţea, amărăciunea, complexele şi gândurile negre. Tocmai de asta nu trebuie să o lăsăm să pătrundă în viaţa noastră prea adânc deşi…ea apare inevitabil la un moment dat. Trebuie să ne înconjurăm de prieteni, să ne înconjurăm de persoane de la care putem învăţa câte ceva!
În al doilea rând, trebuie să profităm de această perioadă în care suntem singuri! Trebuie să înţelegem că a fi singur, nu înseamnă neapărat că trăim în singurătate! A fi singur nu înseamnă tot timpul că trebuie să te simţi singur! Concentrează-te asupra lucrurilor pe care le poţi face doar în perioada în care eşti singur. Caută să ieşi cât mai mult, să citeşti mult, să faci lucruri la care tot timpul ai visat!
În al treilea rând, a fi singur, înseamnă perioada în care tu trebuie să te pregăteşti pentru viaţa în doi! Te-ai gândit vreodată că încă nu ai întâlnit persoana potrivită pentru tine din cauză că nu eşti pregătit pentru aceasta? Poate că încă trebuie să-ţi şlefuieşti caracterul, încă trebuie să înveţi cum să iubeşti corect o persoană, încă trebuie să devii cât mai bun pentru ceea ce te aşteaptă!
Important nu este că toţi cei din jurul tău au pe cineva iar tu eşti singur! Nu asta e baza. Baza este ca tu să fii pregătit pentru o viaţă în doi, să fii pregătit să-ţi asumi responsabilităţile şi să fii conştient permanent că nu vei mai fi ”eu” ci ”noi”.
În concluzie, ce faci cu singurătatea? O iei frumuşel şi o întorci în favoarea ta, ca pentru mai târziu Dumnezeu să-ţi dea ceva mult mai minunat! Totul depinde de tine.

imagine preluată de pe: http://www.deviantart.com

Articol scris de ALINA ILIOI

Dragul meu…

Căutăm lumina născută din aceeaşi stea…
Tânjim după căldura aceluiaş soare…
Vrem să potrivim petalele aceleiaşi flori…
Urmărim umbra celuiaşi porumbel în zbor…
Zâmbim în acelaşi timp, chiar dacă pe diferite margini de pământ…
Visăm aceleaşi vise, chiar dacă în nopţi diferite…
Credem în acelaş mister Dumnezeiesc…
Iubim aceeaşi carte, care am citit-o şi recitit-o… şi prin care sufletele noastre au fost zidite, chiar dacă noi, nici măcar nu ne gândeam la asemănarea care există între ele…
Cu siguranţă, urmele paşilor noştri s-au suprapus într-un loc anume, pe unde tu ai trecut înaintea mea cu zile, luni sau poate ani…
Am plâns la acelaş film, chiar dacă eu, poate l-am vazut cu mult înainte de-al vedea tu… sau invers…
Am scris acelaş cuvânt, cel puţin odată…
sau am privit aceeaşi imagine de mii de ori împreună, fără să ştim…
Cu siguranţă, s-a întâmplat, cel putin odată, s-ascultăm acelaş cântec sau acelaşi vers, derulat a nu ştiu´câta´oară…
Poate am căutat acelaş cadou, într-o zi târzie de decembrie…
sau poate am găsit acelaş lucru, fără să ştim unul de altul…
Poate am trăit aceleaşi experienţe…
sau am simţit aceleaşi dureri…
Unele amăgiri, cu siguranţă au fost asemănătoare… sau identice…

Povestea ta a fost scrisă peste povestea mea, de aceea se potrivesc atât de bine …fiindcă poartă semnătura aceluiaş Autor.

Avem atât de multe în comun… am trăit atât de multe momente asemănătoare şi atât de multe dureri identice, încât nu poate fi o greşeală sau o simplă coincidenţă…
Au fost atât de bine ţesute visele noastre împreună, şi iubim atât de perfect aceeaşi stea…
cu toate că nu ne cunoaştem încă.

Când te voi cunoaşte cu adevărat, faţă în faţă, îţi voi da să citeşti aceste randuri… (dacă nu cumva le-ai citit acum, aici, azi… Dacă ai citit, vei reciti.)
Le voi păstra până atunci, că să vezi că te-am iubit încă înainte de-a ne întâlni.
Recunosc… au fost momente în care credincioşia mea faţă de tine a rămas în umbră, dar m-am ridicat din nou, şi astfel de momente “umbrite”, au dat aripi şi curaj iubirii … să se înalte.
Astăzi, te aştept… adâncită în amintirea şi visarea lucrurilor pe care le facem împreună chiar dacă nu ne cunoaştem… încă !…

Te aştept!
Ce-mi doresc, e să mă aştepţi şi tu,
măcar la fel de mult cum te aştept eu…

Articol scris de Trinca Ligia

De mult ma preocupă întrebarea asta. Şi de fapt mi-o pun când îmi este greu. Dar ştiu de ce. Vrei să-ţi spun?

În primul rand deoarece dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,
nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,
nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar,
acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufere totul.

Daca nu ar fi o dragoste adevarata, autentica…cum am putea noi sa mai trecem peste defectele celui de langa noi? Cum am putea sa iertam daca nu il iubim indeajuns?

Dragostea adevarata merita toata asteptarea din lume, merita perseverenta si eforturile pe care le facem. Ne permite sa visam si chiar si sarutul este mai dulce. De asemenea, daca zburam din floare in floare…. ce farmec va mai avea cand ne vom intalni sufletul pereche? Deja dupa ce am explorat terenul, nici macar nu va mai fi atat de interesant.

Dragostea este o motivatie deosebit de frumoasa si buna. Dar din pacate, principalul motiv pentru care nu asteptam dragostea adevarata este singuratatea. Aceasta este una dintre cele mai teribile si raspandite boli. Cei ce fug de singuratate pe usa alegerilor gresite s-ar putea sa-si dea seama mai tarziu ca cea mai amara singuratate o pot trai intr-o relatie nefericita, alaturi de un partener nepotrivit. Al doilea motiv ar fi presiunea exterioara. Exista o idee in general acceptata care vorbeste despre faptul ca ai fi un fraier daca esti singur, daca nu ai prieten/prietena. Datorita acestei idei neintemeiate, s-ar putea ca sa auziti foarte mult si des intrebarea “Dar ce astepti tu, sa-ti cada din cer?” sau “Ce fraier/fraiera esti ca astepti dragostea adevarata cand poti avea atatea relatii” sau “Chiat nu esti capabil sa-ti gasesti una?”. Repetarea acestor intrebari, glume mai putin sarate pe care le fac colegii, prietenii sau dusmanii, pot fi o cauza care sa ne grabeasca alegerea partenerului. Al treilea motiv ar fi aparentele fizice. Aspectul acesta nu trebuie neglijat, dar nici nu trebuie sa fie pe prim plan. E mult mai usor ca cineva sa se schimbe din punct de vedere fizic decat din punct de vedere comportamental. A avea o relatie cu cineva doar pentru ca este stea de cinema, inseamna a-ti asuma riscul de a plati scump fiecare “spectacol” la care vei lua parte in relatia ta.

“Daruirea dragostei implica mai mult decat exprimarea verbala. Ea trebuie evidentiata in cai tangibile care sunt identificabile si recunoscute de ambele parti.”

” Iubirea este cel mai real lucru din viata. Mai real decat realitatea insasi.”

Romane sentimentale, telenovele, talk-show-uri, barfe, mii de reviste nu fac decat sa ne convinga sa credem in orice fel de iubire, o iubire ieftina si pangarita de toata pornografia care ne inconjoara. M-am scarbit ca oriunde privesc sa dau cu ochii de un nud sau scene sexuale. Unde mai este misterul de alta data? Curiozitatea?

E greu sa astepti dragostea adevarata da. Dar cu cat asteptarea e mai grea, cu atat regasirea e mai dulce. Vreau ca sa-l pot privi in ochi si sa simt ca plutesc, sa simt ca pot alerga mii de kilometri si sa nu obosesc. Sa ma trezesc cu el in minte si sa adorm cu el in gand. Sa nu pot dormi noaptea deoarece ma gandesc la el non-stop si dimineata…sa o iau iar de la capat si sa nu fiu obosita deloc. Asta e dragostea adevarata. Dragostea pe care o astept…dragostea pentru care ti-ai da viata:)

Un articol scris de Alina Ilioi

”De ce acest blog şi proiect? Pentru că este ceva ce îmi doresc de mult şi atunci când Ligia mi-a propus aceasta, nu am mai stat pe gânduri. Îmi place să scriu, să citesc, să cânt şi să ascult în tăcere bătăile inimii mele. Inima mea care tânjeşte tot timpul după mai mult. Vrea să scrie. Şi în mod special, vrea să scrie despre ceva ce iubeşte. Sentimentele. Poveştile adevărate de iubire. Tărâmurile fermecate. Experienţe, trăiri, lacrimi. Toate acestea să le împachetez frumos şi să le aştern pe o foaie albă de hârtie. Tot ce îmi doresc este ca noi, tinerii din ziua de azi să realizăm că este mult mai important să aştepţi, decât să-ţi ”vinzi” inima pe nimic. Vreau să aduc zâmbetul pe chipurile voastre, lacrimi în ochi şi iubire în inimi! Îmi doresc prea mult? Nu! Eu vreau să răspund ”De ce?”-ului tău!” Vreau ca să vedeţi că mai sunt şi alţii ca voi, care aşteptă ca Dumnezeu să le scrie povestea de dragoste! ALINA ILIOI

”Mai există dragostea reală? Mai merită să aştepţi ? Am înţeles că am fost creată pentru o singură persoană, care să-mi înţeleagă mofturile, gesturile, gândul..vorbele… Am înţeles că toate au o vreme.. până şi iubirea.
Am înţeles, că atunci când aştepţi, lucrurile frumoase te îmbrăţişează din toate părţile, când le întâlneşti. Aşa s-a născut acest loc, acest vis. Ca o încurajare pentru fetele şi băieţii care au ales, dincolo de toate, să aştepte binecuvântarea … unei poveşti de dragoste scrise de Dumnezeu!” LIGIA TRINCA

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 54 other followers